Mijloace Anticoncepţionale – Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte

By | October 21, 2010

Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog

Dr. med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans, Elveţia, CH – 6370) în colaborare cu Otto Döpper

(Articolul de mai jos este textul lărgit şi revăzut al conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional „World Federation of Doctors Who Respect Human Life”)

I. INTRODUCERE

Contracepţia – binecuvântare sau blestem?

Contracepţia este inseparabil legată de starea moral‑spirituală a Europei şi a aproape întregii lumi industrializate contemporane. Ridicată în slăvi ca o mare binecuvântare de unii, condamnată ca un blestem de alţii, ea a provocat mari transformări sociale şi ideologice.

Ruptura între sexualitate şi procreaţie

Pentru prima dată în istoria omenirii s‑a ajuns la o despărţire de mari proporţii între sexualitate şi procreaţie. Această sciziune, aparţinând până acum doar sferei private, a năvălit deodată în domeniul public. S‑a promovat un drept la uzul liber al sexualităţii conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare. Principiul plăcerii a căpătat prevalenţă faţă de finalitatea biologică a sexualităţii, reproducerea. Valul de pornografie a pregătit teoretic acest proces, anticoncepţionalele l‑au realizat practic.

Medicalizarea controlului sarcinii

În cadrul acestei desfăşurări de fenomene, s‑a produs ceva cu totul nou: reglementarea concepţiei a ajuns să fie aproape total medicalizată; medicul, protectorul vieţii până atunci, s‑a transformat pe negândite, şi la început involuntar, într‑un important factor de codecizie la împiedicarea vieţii şi un reducător al numărului de naşteri, iar lumea occidentală va avea de suferit încă mult timp de urmările acestei situaţii.

Medicalizarea nu s‑a produs din întâmplare: contraceptivele moderne cele mai importante sunt „medicamente” în sensul cel mai larg al termenului. Adică ne aflăm în faţa unor mijloace care au efect direct pe o cale sau alta asupra organismului omenesc şi a căror administrare trebuie să fie monitorizată în mod obligatoriu de specialişti în materie. A fost de asemenea o noutate şi faptul că pentru prima dată în practica medicală, produsele farmaceutice au fost folosite în stil mare nu sub prescripţie medicală, ci din alte motive.

Răul mai mic

Nu a fost prea greu să se câştige pentru acest proiect corpul medical, sugerându‑i‑se acestuia şi, de altfel întregii populaţii, cuvântul de ordine „mai bine să previi decât să avortezi”. Extrem de puţini au observat însă că astfel se înlocuia diavolul cu belzebut. Pentru că în acelaşi timp a fost propagată  ideea „răului mai mic”, nici ea nu şi‑a ratat ţinta. A acţionat foarte insidios din primele momente şi încă mai are efect.

Din cine este format lobby-ul internaţional

Avortul a fost propagat aproape concomitent în toate ţările occidentale, sistematic şi gradat, cu toate mijloacele la dispoziţie, inclusiv prin minciună şi manipulare verbală. În prima fază, au fost intenţionat încălcate prevederile legale din domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative şi astfel a fost distrusă conştiinţa asupra demnităţii inviolabile şi a dreptului inalienabil la viaţă ale copilului nenăscut.

Procesul formării opţiunilor parlamentare a fost “(re)structurat” cu statistici false. Iată câteva exemple de cifre false asupra avorturilor pentru Germania de vest şi SUA:

1964: Pro familia: 1.051.000 avorturi.

1971: Stern: “Anual, în jur de un milion de femei se supun avortului. Sute din ele decedează, zeci de mii rămân bolnave sau sterile”.

Adevărul arăta cu totul altfel: în 1972, ginecologul Prof. H Kirchhoff, din Göttingen, aducea rectificările de rigoare. Nu era vorba de 15.000 de cazuri mortale, ci pur şi simplu de 97! C. Tietze, colaborator al Institutului american Allan Guttmacher şi recunoscut specialist în 7 grupe ştiinţifice de lucru ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în periodicul său “Weltübersicht zur Abtreibung”, înregistrează numai 4.900 avorturi în Germania în anul 1970.

Medicul american Dr. Bernhard Nathanson, odinioară personalitatea cu rol conducător în acţiunea de creare a NARAL (Liga Americană pentru Dreptul la Avort), un medic care a efectuat personal peste 60.000 de avorturi şi care se numără în prezent printre cei mai hotărâţi adversari ai avortului, ne arată acum în diferite conferinţe publice cum au “(re)structurat” el însuşi şi alţi protagonişti procesul formării opţiunilor democratice prin statistici false:

“Noi falsificam numărul avorturilor ilegale… Ştiam bine că numărul total al avorturilor ilegale din SUA se ridică aproximativ la cifra de 100.000. Însă cifra pe care o prezentam în mod repetat – în mod repetat !! – publicului şi mediilor de informare era de 1mil. În urma avorturilor ilegale mureau anual între 200-250 femei. Cifra pe care o reluam constant şi o furnizam mediilor de informare era 10.000. Aceste cifre începeau să marcheze conştiinţa publică în SUA”.

Dr. Nathanson descrie şi o altă tactică:

“Tactica cea mai importantă şi mai eficientă pe care noi, cei din NARAL, am folosit-o între 1968 şi 1973 a fost «cartea (de joc) catolică»”. Adică :

1. atacuri şi calomnii directe împotriva Bisericii catolice: înapoiată, reacţionară, nu merge în pas cu vremea; şi

2. falsa reacţie a multor funcţionari din organismele bisericeşti şi a episcopilor catolici la aceste lovituri neîncetate

Numai această tactică ar fi îndeajuns pentru a ne demonstra că nu se poate lua în serios sloganul anticoncepţioniştilor “mai bine să previi decât să avortezi”. După cum se vede, este vorba de acelaşi lobby, adică cel al planificatorilor populaţiei (de exemplu International Planned Parenthood Federation şi altele). Dacă s-ar fi avut într-adevăr în vedere anticoncepţia preventivă, nu s-ar fi propagat masiv şi în paralel avortul, ajungându-se ca o consecinţă directă a acestei presiuni asupra legiuitorilor la posibilitatea efectuării de avorturi practic fără pedeapsă legală. Dacă se urmărea promovarea prevenirii sarcinii avortul ar fi trebuit să fie combătut pe scară largă

Linia de unire între anticoncepţie şi avort:copilul ca ameninţare

Astăzi o ştim: anticoncepţia şi avortul se află în strânsă legătură. Nu numai în planul mecanismului de acţiune (aşa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. O anticoncepţie eficientă urmăreşte să prevină: Ceea ce trebuie să fie împiedicat este tocmai copilul. Astfel se formează şi se dezvoltă intensiv o concepţie negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului‑duşman. Dar întrucât în toate acestea este implicată sexualitatea, un instinct dominant al umanităţii, era absolut inevitabil ca sexualitatea să ajungă rapid prioritară faţă de copil. Copilul a devenit tot mai mult fenomenul nedorit ce însoţeşte sexul. Şi atunci când în ciuda anticoncepţionalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi garanţie absolută, ultima soluţie fiind numai avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepţiei şi tocmai de aceea este propagat în mod egal . Din cazul Californiei aflăm că 40% din cele 300.000‑500.000 avorturi dintr‑un an sunt legate de rateuri ale contraceptivelor . Deosebit de semnificativă este şi observaţia că tocmai în ţările care au acceptat în stil mare contracepţia, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeaşi perioadă de timp. Iar în ceea ce îi priveşte pe planificatorii populaţiei, în final şi ei îl recomandă ca mijloc curent de “control al naşterilor”. În acest sens descifrează cei mai mulţi medici infama înşelătorie: “mai bine să previi decât să avortezi”.

Chiar Christopher Tietze, unul din leaderii planificatorilor populaţiei, declara deschis în 1983:

“Întrucât avortul şi contracepţia au ca scop comun evitarea naşterilor nedorite sau ratate, în masa populaţiei, între avort şi practica anticoncepţională se instalează un înalt grad de interşanjabilitate acolo unde ambele sunt accesibile şi perechile caută să controleze numărul copiilor şi intervalul dintre naşteri. În astfel de societăţi, femeile care au practicat contracepţia au probabilitatea mai mare de a fi făcut un avort decât cele care nu au practicat‑o. Avortul singur nu este o metodă eficientă a regularizării sarcinii, dar îşi sporeşte semnificativ eficacitatea în urma extinderii uzului contraceptivelor, jucând rolul de mijloc de siguranţă retroactiv.”

Cele mai recente statistici din Anglia dovedesc falsitatea teoriei mereu repetate că folosirea anticoncepţionalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, teorie exprimată direct prin cuvântul de ordine “mai bine să previi decât să avortezi”. Anglia face parte dintre ţările cu cel mai înalt nivel de acceptare a pilulei: acolo 43% (!!) din femei iau pilula; aproape jumătate! Dacă folosirea anticoncepţionalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, atunci cota de avorturi din Anglia ar trebui să coboare în mod corespunzător. Dar nu este aşa. Conform cifrelor oficiale oferite în 1988 de guvernul britanic, cota avorturilor din Anglia a ajuns la un nivel record. Numărul avorturilor a crescut din 1969 în 1988 de la 7% la 20%. Este o creştere de aproape 300%! Între adolescenţi numărul lor a crescut chiar de la 9 la 36%, deci de patru ori.

Manipularea limbajului

Dr. med. B. Nathanson (care a condus un an şi jumătate cea mai mare clinică specializată în avorturi din SUA şi care, a devenit între timp cel mai hotărât adversar al avortului) a creat următoarea expresie: „Manipularea verbală precedă totdeauna manipularea socială; manipularea limbajului ‑ manipulare a societăţii.

Regulile şi normele limbii au modificat în profunzime conştiinţa juridică. În paralel cu dispariţia conştiinţei a ceea ce este drept, dispare întotdeauna şi conştiinţa a ceea ce este nedrept, ca faptă sau neglijenţă criminală. Nu trebuie deci să ne mirăm că a dispărut aproape cu desăvârşire conştiinţa naturii criminale a uciderii copiilor nenăscuţi. S‑a dorit oare aceasta? A fost o politică deliberată? Ce amploare a luat pierderea conştiinţei binelui şi a răului ne pot arăta într‑un mod cutremurător cele relatate de o soră de caritate despre practicile din secţia de ginecologie dintr‑o mare clinică din Hamburg, de la mijlocul anilor ’80. Cităm din Schwäbischer Zeitung — articolul „Biserică şi Viaţă” din 05.12.1990:

„…Altă dată am participat la o întrerupere de sarcină în luna a şasea. Femeii i se aplicase perfuzia pentru stimularea naşterii, adică procesul de expulzare a fătului fusese provocat artificial, pe cale medicamentoasă. Deîndată ce a început travaliul de eliminare am chemat medicul de gardă. Femeia se afla întinsă pe pat. I‑am pus plosca dedesubt şi copilul a căzut în ea. Scâncea… Necrezându‑şi urechilor, femeia a întrebat: «Trăieşte cumva? Strigă?» Medicul a tăiat cordonul ombilical şi a pus capacul pe vas. Am dus oala în spălătorul secţiei, unde, conform regulamentului interior, trebuia lăsată circa două ore, interval după care copilul era sigur mort. De acolo ajungea la lada de gunoi a clinicii…. Din câte ştiu eu, situaţia din secţie nu s‑a schimbat de atunci încoace”.

În cazul de mai sus nu este vorba de un avort în sensul paragrafului 218 din Codul Penal german, ci de omor cu premeditare în sensul paragrafului 211. Dar şi aici se aplică formula lingvistică trecută cu vederea: omorul premeditat al unui copil în vârstă de 6 luni ‑ născut viu ! ‑ este descris drept „întrerupere de sarcină în luna a şasea”…

S-a folosit aceeaşi tactică „manipularea limbajului‑manipularea societăţii” pentru a impune nepedepsirea de facto a pornografiei.

Sloganuri ca „mai bine să previi decât să avortezi” sau „a te păzi este un rău mai mic” ca şi multe altele sunt toate manipulări ale limbii făcute cu scopuri precise.

Medicina fără valori – medicina fără etică

Cu această relativizare a ideilor morale s‑a urmărit în stil mare o etică „eliberată” de valori. Este inadmisibil să‑i impui cuiva propriile tale concepţii valorice, chiar dacă ele sunt juste. Aşa a apărut medicina a‑valorică, medicina fără etică. S‑a ajuns atât de departe, încât un medic, „bun catolic”, referindu‑se chiar la numele unei asociaţii (Federaţia Mondială a Medicilor care Respectă Viaţa Umană) a atras atenţia: „Nu este medic cel ce nu respectă viaţa”, dar acelaşi medic implantează femeilor spirala care provoacă avort motivând că ele doresc aceasta, dar nu reuşesc să o facă singure. Această poziţie trimite la o altă urmare de proporţii a „eticii moderne” ‑ permisivitatea în medicină. Pacientul poate dori orice ‑ medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de consideraţii moral‑valorice. Atitudine care îşi extinde valabilitatea de la abordarea cosmetizată a contracepţiei, la diagnoza prenatală şi avort, până la eutanasie.

Provocarea panicii prin teoria suprapopulării

Un alt factor creator de motivaţii care a ajutat atât emoţional cât şi ideologic la pătrunderea şi instalarea anticoncepţiei moderne a fost ideea stăvilirii „suprapopulării” şi ea tot o minciună crasă. De fapt nu există o suprapopulare. Iniţial, anticoncepţionalele trebuiau să ţină în frâu „suprapopularea” ţărilor din Lumea a Treia. Dar conducătorii acestor ţări au sesizat la timp resorturile jocului, iar femeile de acolo nu au acceptat să se supună acestor agresiuni artificiale. A fost atunci necesară o fulgerătoare comutare a propagandei spre a se dovedi că femeile naţiunilor industrializate acceptau de exemplu pilula şi spirala avorţionistă, ceea ce era adevărat într‑o măsură neaşteptat de mare. Numai că efectul a fost o implozie a numărului populaţiei în aceste ţări industrializate, în timp ce în Lumea a Treia creşterea populaţiei a continuat. Până în prezent, metodele anticoncepţionale moderne nu au reuşit să pătrundă în Lumea a Treia. Ce s-a petrecut la noi a fost sintetizat dr. med. Ellen Grant în cartea sa demnă de toată atenţia „The Bitter Pill” (Amara pilulă): „Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populaţiei”.

Efecte ameninţătoare asupra structurii demografice – exemplul Germaniei

Câteva cifre sunt îndeajuns spre a ne arăta ameninţătoarele urmări pentru structura populaţiei în Germania de Vest. Implementarea şi menţinerea în viabilitate a dinamicii reformei sistemului de pensii introdusă în 1957 sub cancelariatul lui Konrad Adenauer (CDU) depindea direct de un anumit număr minim de copii absolut necesar pentru a menţine sistemul stabil. Dacă notăm acest număr necesar din 1957 cu 100%, în 1983 numărul de copii a scăzut la aprox. 60%. Adică, în 1983 lipseau deja 40% din copiii care ar fi întreţinut stabilitatea sistemului. Depresiunea demografică a început în 1970. Coeficientul net de reproducere,  a scăzut în 1970 exact sub 1, la 0,946 şi de atunci încoace a coborât în continuare. În 1982 era de numai 0,647 pentru teritoriul vest‑german. Coeficientul net de reproducere este cifra care indică dacă populaţia unui stat stagnează, rămâne constantă (= 1.00); dacă ea scade, cifra este subunitară, dacă populaţia creşte, coefic.devine supraunitar.

Realitatea faptului că legislaţia îşi pune amprenta asupra moravurilor a fost negată şi considerată drept o concepţie învechită şi depăşită.  Fundamentele spirituale şi morale ale Germaniei de Vest au fost profund şi puternic zdruncinate. Viaţa economică s‑a destabilizat şi a fost iniţiată atât de controversata Ostpolitik.

Drept urmare, totala interzicere a produselor pornografice a fost ridicată într‑o mare măsură, iar controlul exercitat de stat a fost înlăturat, toate sub motivaţia că morala publică şi privată ar fi, chipurile, o zestre juridică inutilă. SPD(partidul ce guverna atunci) a respins ca fiind o ideologie conservatoare şi a combătut cu hotărâre concepţia că pornografia, „conform normelor superioare”, este desfrâu, încalcă „ordinea sexuală a căsătoriei” şi „legea moravurilor”  şi trebuie să fie reprimată, pentru că în caz contrar regulile de control „ale tuturor formelor de sexualitate care nu servesc perpetuarea speciei” ar exploda.

În anul 1988, Renate Schmidt, vicepreşedinta fracţiunii SPD din Bundestag prezenta strategia din anii ’70 în modul următor: „Reuşita ieşire de sub acest control, cu intenţii emancipatoare, de stânga, avea drept ţel eliberarea vieţii sexuale sub toate aspectele prin desprinderea ei de reprezentările legate de stigmatul desfrâului, păcatului şi murdăriei”!

Sexualitatea trebuia să fie separată de perpetuarea vieţii şi trebuia să fie prezentată ca o necesitate corporală, biologică, oarecare. Cu ce profunde consecinţe! Privind retrospectiv, Renate Schmidt, din SPD, constată în 1988 următoarele: „Eroarea revoluţiei sexuale a fost aceea de a considera sexualitatea eliberată de stigmatul ‚desfrâului’ şi constrângerile procreaţiei… drept o necesitate fiziologică ca oricare alta.„ .

In faţa consecinţelor persistente ‑ creşterea nivelului general al agresivităţii, climatul generalizat de violenţă, inclusiv cel din mediile de informare; o evoluţie care, de altfel, ar fi fost întru totul previzibilă, atunci când se coboară pragul tolerabilităţii şi se distruge sentimentul pudoarei ‑ cercul de lucru al fracţiunii parlamentare SPD pentru egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi‑a pus în 1988 pentru prima dată „problema unei posibile limitări sau chiar eliminări a liberalizării” şi a unei alte atitudini „faţă de sexualitate”. La sfârşitul lucrărilor s‑a ajuns chiar la concluzia că „avem nevoie de o nouă etică” şi, fireşte, acesteia ar trebui „să‑i revină sarcina de a susţine lămurirea situaţiei noastre prezente”.

În februarie 1943, la invitaţia Universităţii Durham, prof. dr. C.S. Lewis a tratat în trei conferinţe problema obiectivităţii principiilor morale primare, prezentând cu o rară ascuţime de spirit ideea că este pusă în joc existenţa sau pieirea omenirii („a fi sau a nu fi”) dacă omul dispreţuieşte legea morală valabilă în mod absolut şi consideră că îşi poate construi o etică nouă, convenabilă lui.

„…Legea naturală sau morala tradiţională …este şansa unică a tuturor judecăţilor de valoare”, spune foarte convingător prof. dr. Lewis. „Dacă ea este refuzată, atunci va fi respinsă orice valoare. Dacă se păstrează vreuna din valori, atunci se menţine şi ea… Dacă obligaţia morală faţă de părinţi este o superstiţie, atunci tot superstiţie este şi obligaţia mea faţă de urmaşi. Dacă dreptatea este o superstiţie, atunci şi datoria morală faţă de patria şi neamul meu tot superstiţie va fi. Aşa cum este o valoare veritabilă cercetarea ştiinţifică, tot aşa este şi fidelitatea conjugală. Rebeliunea noilor ideologii împotriva «Legii naturale» este răzvrătirea crengii împotriva trunchiului; dacă ar izbândi, rebelii ar fi puşi în situaţia de a constata că s‑au distrus pe ei înşişi. [ Lewis, p. 49, 50]

În aceiaşi perioadă de timp, din octombrie 1969 până în septembrie 1982 s‑a desfăşurat şi apriga luptă pentru înlăturarea protecţiei prin Codul Penal a copiilor nenăscuţi, aflaţi în trupul mamei lor (§ 218 Cod Penal): Libertatea de a ucide era fundamentată pe un pretins drept la libera dispunere de sine însăşi a femeii.

Câteva cifre revelatoare: Conform statisticilor oficiale ale Ministerului Federal pentru Tineret, Familie, Femei şi Sănătate, numărul de copii sub 15 ani din RFG a variat astfel:

  • 1970: 14,3 milioane
  • 1983: numai 9,7 milioane, deci cu 33% mai puţin decât în 1970!
  • Pentru 1995 se estimează un număr de numai 7,5 milioane de copii, deci deja 48% mai puţini decât în 1970, adică din 1970 până în 1995 numărul de copii ar trebui să scadă de două ori!

Un ultim exemplu pentru această evoluţie primejdioasă, în care numărul de copii scade mereu, iar numărul persoanelor în vârstă creşte mereu.

Pentru fiecare 100 de locuitori:

  • în 1910: 5 vârstnici (oameni peste 65 ani), 34 copii (până la 14 ani), raport 1 : 6,8
  • în 1988: 15 vârstnici, 16 copii, raport  1 : 1
  • în 2040: 29 vârstnici, 12 copii, raport inversat: 2,4 : 1

Unul din semnalele de început ale acestei evoluţii nesănătoase a fost pedagogia emancipatoare de stânga a Şcolii de la Frankfurt prin „teoria criticistă” (numită până în 1933 teoria marxistă !!) care promova următoarele idei:

  • înlăturarea şi distrugerea educaţiei impregnate de creştinism;
  • coborârea pragului pudorii, eliberarea (prin jurisprudenţă) a instinctului sexual, disocierea lui de procreare şi de „căsătorie ca ordine sexuală”, cu o concomitentă anihilare a sentimentului ruşinii;
  • distrugerea legăturilor cu familia, părinţii, cultura creştină, cu religia, cu Biserica, cu neamul şi cu statul; o răsturnare a extremei false: „Tu nu eşti nimic. Poporul tău este totul !” în cealaltă falsă extremă: „Tu eşti totul, poporul tău nu înseamnă nimic !”;
  • recomandarea şi sprijinirea uciderii copiilor nenăscuţi în trupul mamei lor;
  • contestarea şi combaterea unei ordini specifice şi apriorice pentru om, înscrisă în articolul 2 al Constituţiei RFG cu termenul juridic de „Lege a moravurilor”,

… şi în acest fel dirijarea spre inuman şi chiar bestial.

Observăm o orientare pe care o semnalase Ferdinand Oertel încă din 1979: „În condiţiile societăţii preindustriale a-ţi creşte proprii copii era ceva legitim, legitimat de sistem. În prezent, dimpotrivă, este «la modă» şi marchează direcţia socială cel care nu are copii şi îşi foloseşte întregul venit pentru plăceri proprii cât mai mari.

Cercetările francezului Pierre Chaunu [12, p. 202-203] au arătat că în anii 1978-79 Münchenul a atins coeficientul net de reproducere 0,35: „Dacă fertilitatea actuală se va menţine la acelaşi nivel scăzut, din anul 2010 populaţia Münchenului va avea următoarea structură:

  • sub 20 de ani – 6,0%
  • peste 65 de ani – 70,0% fiecărei naşteri îi corespund 19 decese.

Chiar aşa! Intrăm în domeniul absolutei absurdităţi. Dar nu calculele sunt absurde! Situaţia în care alunecăm fără să ne dăm seama este absurdă. Dacă nu se întâmplă ceva, rapid şi masiv, dacă ne lăsăm mânaţi în continuare ca până acum, dacă femeile germane din Bavaria şi RFG vor ajunge la aceiaşi fertilitate medie ca acelea din München între 1975 şi 1979, atunci vom avea în faţă următoarea imagine:

                   1978                2278
Bavaria        10.819.000 loc.       1136 loc.
RFG            61.300.000 loc.       6400 loc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *