Author Archives: provitacraiova

A fi sau a nu fi

de Pr. Savatie Bastovoi

Odată cineva m-a invitat să văd un film despre avort. Filmul urma să fie arătat într-o şcoală oarecare. Scopul acestui film era acela de a trezi repulsia faţă de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi tentaţi vreodată să facă un avort. Eu nu m-am dus la acest film. Pentru că eu nu aş putea privi un astfel de film.

Mulţi ani în urmă stăteam la o bere cu cineva care tocmai îşi dusese iubita să facă un avort. Eram băieţi de liceu şi lucrul acesta făcea parte din viaţa liceenilor. Mărturisirea acestui om nu avea nimic din teribilitatea şi mostruozitatea unei operaţii chirurgicale filmate. Ceea ce îi rămăsese lui în minte era mâna asudată a iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o ducea adormită şi palidă pe străduţa întortocheată din spatele spitalului. Mâna aceea subţire şi neputincioasă semăna pentru el cu o funie legată de gâtul unui animal dus la tăiere. Şi asta n-ar fi fost atât de dureros şi atât de marcant, dacă această mână nu ar fi fost mâna celei pe care el o iubea mai mult decât orice pe lume.

Vremea a trecut şi astăzi nu mai ştiu unde este tânărul acela, iar fata poate că nu şi mai aminteşte decât arareori de această întâmplare din adolescenţă.

Astăzi în orişice oraş te izbeşti de panourile care îţi oferă servicii de obstetrică. În spatele acestor panouri, în hol, sunt întotdeauna câteva femei singure, altele însoţite de partenerul lor, aşteptându şi rândul la operaţie sau amorţite şi palide, aşteptând să-şi revină după anestezic. Fiecare dintre ele are povestea ei, poveste despre care toată lumea încearcă să uite, pentru a nu-şi mai aminti de ea niciodată.

Este curios cum într-o societate în care cultul dragostei şi al tinereţei dezlănţuite se impune cu atâta putere, s-a creat, pe de altă parte, o adevărată fobie în faţa naşterii, care este o urmare firească şi inevitabilă a dragostei. Atunci când o tânără află că a rămas însărcinată ea începe să aibă comportamentul unui om cuprins de cancer. Oameni care sacrifică câte 25-30 de ani din viaţă pentru a bate coridoarele şcolilor, cu toată amărăciunea şi sărăcia pe care o presupune viaţa căminelor studenţeşti, aceeaşi oameni se îngrozesc dintr-odată în faţa gândului de a “sacrifica” doi ani pentru copilul lor care se naşte. Aceasta nu vorbeşte decât despre infantilitatea în care se adânceşte omenitatea de azi, când oameni de 30, 35 de ani umblă cu cursurile xeroxate sub braţ şi tremură de emoţie la gândul dacă vor reuşi sau nu să copieze la examen.

Am spus la început că nu am vrut să văd un film care îmi prezintă un avort pe viu. De multe decenii, Biserica, precum şi unele societăţi filantropice şi medicale încearcă să convingă lumea de faptul că avortul este un omor. Totuşi oamenii sunt prea puţin sensibili la acest lucru. Ei zic că vor să-şi trăiască tinereţea, să-şi trăiască dragostea. Am auzit de nenumărate ori tineri care spun că apariţia unui copil ar duce la încetarea dragostei dintre ei, că grijile le ar rutina viaţa. Tânărul care îşi dusese iubita la chiuretaj nici nu realizase că tocmai comisese un omor, pentru că nici nu ştia ce înseamnă un avort, dar înţelesese că făcuse un păcat împotriva dragostei, că o umilise şi o sacrificase ca pe un animal de carne pe cea pe care o iubea. El îşi dăduse seama că cea pe care el o atingea cu atâta sfială fusese dusă să fie desfăcută şi însângerată de mâinile unui chirurg impersonal şi rece.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că la Judecată oamenii nu vor fi întrebaţi de păcatele pe care le au făcut fiind biruiţi de fire: nici de beţie, nici de curvie, dar vor fi întrebaţi de ce nu au arătat dragoste. Şi prorocii au avut căderi – cum a fost David, care a violat, neputând rezista în faţa frumuseţii Virsaviei -, dar şi le au asumat. Nu a naşte un copil este păcat, ci a te folosi de o femeie pentru pofta ta. Dar poate că şi această plăcere devine păcat de moarte abia de atunci de când apare gândul de a opri zămislirea care o urmează. Apostolul Pavel spunea că femeia se mântuieşte prin naşterea de fii, dar astăzi credem că oricine îşi asumă să nască pe cel ce s-a zămislit în urma unei iubiri permise sau nepermise ar putea să se mântuiască de păcatul său. Oamenii avortează şi după aceea vin la biserică să-şi ia canon de ispăşire, neînţelegând că nu este un alt canon mai bun pentru păcatul trupesc decât acela pe care Însuşi Dumnezeu l-a rânduit, adică naşterea de fii, cu tot ce presupune ea.

Izvorul vieţii este Hristos. Nimic din ceea ce este nu s-a făcut fără El. Sfântul Macarie Egipteanul vorbea în omiliile sale despre nemăsurata iubire a lui Dumnezeu faţă de făptura Sa. Anume că Dumnezeu, în puritatea şi atotputernicia Sa plină de lumină, nu se îngreţoşează niciodată de om, că El trimite pe Duhul Său cel Sfânt chiar şi acolo unde doi desfrânaţi săvârşesc păcatul şi se atinge de trupurile lor pentru a da naştere unei noi vieţi. Nimeni nu poate zămisli fără Duhul Sfânt. De ce unii oameni drepţi nu pot avea copii şi de ce păcătoşii zămislesc şi avortează? Nu ştim. Ştim numai că oricine se naşte pe lume se naşte de la Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Oricine s-a opus lui Dumnezeu şi şi a omorât copiii pentru a şi face o viaţă mai lipsită de griji a ajuns mai devreme sau mai târziu să-şi ruineze viaţa. Acestea sunt familiile care divorţează, în care mor copiii în accidente sau înecaţi, aceştia sunt bătrânii pe care nu-i mai cercetează propriii copii.

Lumea este fiecare om care trăieşte şi ea capătă sens doar în faţa omului care o contemplă şi o împlineşte prin sine însuşi. Privit în adâncime, privit cu dragoste, nu este nici un om care n-ar fi trebuit să se nască. Şi când zic asta mă gândesc în primul rând la mine şi la tine. Şi cine oare a hotărât pentru noi dacă a trebuit să fim sau să nu fim în această lume? Încă de când eram copil mă surprindeam de multe ori că cercetez oameni necunoscuţi, încercând să-i ghicesc cine sunt şi mai ales ce simt ei în inimile lor. Mă gândeam cum ar fi fost dacă ei nu ar fi fost pe lume, ce ar fi putut fi în locul acelei clipe în care eu i-am privit şi m-am gândit la ei? Până acum rămân la convingerea că fiecare om simte ceva profund în inima sa şi ceea ce simte este, pentru el, cel mai important lucru, este ceea ce dă sens vieţii lui.

Oricine iubeşte trebuie să iubească până la capăt şi să-şi asume tot ceea ce îi scoate înainte dragostea.

Spirala sau IUD (Intra-Uterin-Device)

Autor: Dr. med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans, Elveţia, CH – 6370) în colaborare cu Otto Döpper

Articolul de mai jos este fragment din textul conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional “World Federation of Doctors Who Respect Human Life”

Există deja de la începutul secolului 20. Pe vremea aceea se fabrica din ceramică. Din cauza unor experienţe neplăcute s-a renunţat, dar în perioada contemporană, noile materiale sintetice ar putea-o readuce masiv în uz.
Spirala este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată şi acesta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei moderne nu schimbă hotărâtor acest mecanism de funcţionare. Tot atât de puţin convingătoare este şi descrierea mai recentă a spiralei care pretinde că IUD pur şi simplu ar împiedica realizarea fecundării.

Există deja de la începutul secolului 20. Pe vremea aceea se fabrica din ceramică. Din cauza unor experienţe neplăcute s-a renunţat, dar în perioada contemporană, noile materiale sintetice ar putea-o readuce masiv în uz.

Spirala este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată şi acesta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei moderne nu schimbă hotărâtor acest mecanism de funcţionare. Tot atât de puţin convingătoare este şi descrierea mai recentă a spiralei care pretinde că IUD pur şi simplu ar împiedica realizarea fecundării.

Efecte secundare

Cele mai importante sunt, aici, infecţiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate. Datorită acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) şi sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă). Prin urmare, implantarea unui IUD la o nulipară este, din punctul de vedere al ginecologiei academice, un procedeu greşit profesional.

Un alt efect sunt perforaţii ale uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinului, de exemplu.

Sângerările şi durerile sunt alte posibile efecte secundare.

În SUA, din cauza acestor factori de risc, se află în curs circa 2500 procese de responsabilitate personală, implicând pretenţii la daune de ordinul a miliarde de dolari. Din această cauză, din anul 1987, IUD a fost retras de pe piaţă în SUA. Industria farmaceutică a avut această iniţiativă chiar înainte de a se fi pronunţat interdicţia FDA (Food and Drug Administration). Această abilă mişcare de şah a avut drept scop asigurarea posibilităţii de a produce în continuare spirale pentru export în alte ţări. Verdictul FDA ar fi provocat mari dificultăţi pentru continuarea exportării produsului.

Şi în acest caz putem constata un spectru larg de efecte colaterale, pe de o parte, iar pe de alta, efectul de avort timpuriu, cu aspecte etice care nu pot fi trecute cu vederea.

Mijloace Anticoncepţionale – Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte

Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog

Dr. med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans, Elveţia, CH – 6370) în colaborare cu Otto Döpper

(Articolul de mai jos este textul lărgit şi revăzut al conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional „World Federation of Doctors Who Respect Human Life”)

I. INTRODUCERE

Contracepţia – binecuvântare sau blestem?

Contracepţia este inseparabil legată de starea moral‑spirituală a Europei şi a aproape întregii lumi industrializate contemporane. Ridicată în slăvi ca o mare binecuvântare de unii, condamnată ca un blestem de alţii, ea a provocat mari transformări sociale şi ideologice.

Ruptura între sexualitate şi procreaţie

Pentru prima dată în istoria omenirii s‑a ajuns la o despărţire de mari proporţii între sexualitate şi procreaţie. Această sciziune, aparţinând până acum doar sferei private, a năvălit deodată în domeniul public. S‑a promovat un drept la uzul liber al sexualităţii conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare. Principiul plăcerii a căpătat prevalenţă faţă de finalitatea biologică a sexualităţii, reproducerea. Valul de pornografie a pregătit teoretic acest proces, anticoncepţionalele l‑au realizat practic.

Medicalizarea controlului sarcinii

În cadrul acestei desfăşurări de fenomene, s‑a produs ceva cu totul nou: reglementarea concepţiei a ajuns să fie aproape total medicalizată; medicul, protectorul vieţii până atunci, s‑a transformat pe negândite, şi la început involuntar, într‑un important factor de codecizie la împiedicarea vieţii şi un reducător al numărului de naşteri, iar lumea occidentală va avea de suferit încă mult timp de urmările acestei situaţii.

Medicalizarea nu s‑a produs din întâmplare: contraceptivele moderne cele mai importante sunt „medicamente” în sensul cel mai larg al termenului. Adică ne aflăm în faţa unor mijloace care au efect direct pe o cale sau alta asupra organismului omenesc şi a căror administrare trebuie să fie monitorizată în mod obligatoriu de specialişti în materie. A fost de asemenea o noutate şi faptul că pentru prima dată în practica medicală, produsele farmaceutice au fost folosite în stil mare nu sub prescripţie medicală, ci din alte motive.

Răul mai mic

Nu a fost prea greu să se câştige pentru acest proiect corpul medical, sugerându‑i‑se acestuia şi, de altfel întregii populaţii, cuvântul de ordine „mai bine să previi decât să avortezi”. Extrem de puţini au observat însă că astfel se înlocuia diavolul cu belzebut. Pentru că în acelaşi timp a fost propagată  ideea „răului mai mic”, nici ea nu şi‑a ratat ţinta. A acţionat foarte insidios din primele momente şi încă mai are efect.

Din cine este format lobby-ul internaţional

Avortul a fost propagat aproape concomitent în toate ţările occidentale, sistematic şi gradat, cu toate mijloacele la dispoziţie, inclusiv prin minciună şi manipulare verbală. În prima fază, au fost intenţionat încălcate prevederile legale din domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative şi astfel a fost distrusă conştiinţa asupra demnităţii inviolabile şi a dreptului inalienabil la viaţă ale copilului nenăscut.

Procesul formării opţiunilor parlamentare a fost “(re)structurat” cu statistici false. Iată câteva exemple de cifre false asupra avorturilor pentru Germania de vest şi SUA:

1964: Pro familia: 1.051.000 avorturi.

1971: Stern: “Anual, în jur de un milion de femei se supun avortului. Sute din ele decedează, zeci de mii rămân bolnave sau sterile”.

Adevărul arăta cu totul altfel: în 1972, ginecologul Prof. H Kirchhoff, din Göttingen, aducea rectificările de rigoare. Nu era vorba de 15.000 de cazuri mortale, ci pur şi simplu de 97! C. Tietze, colaborator al Institutului american Allan Guttmacher şi recunoscut specialist în 7 grupe ştiinţifice de lucru ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în periodicul său “Weltübersicht zur Abtreibung”, înregistrează numai 4.900 avorturi în Germania în anul 1970.

Medicul american Dr. Bernhard Nathanson, odinioară personalitatea cu rol conducător în acţiunea de creare a NARAL (Liga Americană pentru Dreptul la Avort), un medic care a efectuat personal peste 60.000 de avorturi şi care se numără în prezent printre cei mai hotărâţi adversari ai avortului, ne arată acum în diferite conferinţe publice cum au “(re)structurat” el însuşi şi alţi protagonişti procesul formării opţiunilor democratice prin statistici false:

“Noi falsificam numărul avorturilor ilegale… Ştiam bine că numărul total al avorturilor ilegale din SUA se ridică aproximativ la cifra de 100.000. Însă cifra pe care o prezentam în mod repetat – în mod repetat !! – publicului şi mediilor de informare era de 1mil. În urma avorturilor ilegale mureau anual între 200-250 femei. Cifra pe care o reluam constant şi o furnizam mediilor de informare era 10.000. Aceste cifre începeau să marcheze conştiinţa publică în SUA”.

Dr. Nathanson descrie şi o altă tactică:

“Tactica cea mai importantă şi mai eficientă pe care noi, cei din NARAL, am folosit-o între 1968 şi 1973 a fost «cartea (de joc) catolică»”. Adică :

1. atacuri şi calomnii directe împotriva Bisericii catolice: înapoiată, reacţionară, nu merge în pas cu vremea; şi

2. falsa reacţie a multor funcţionari din organismele bisericeşti şi a episcopilor catolici la aceste lovituri neîncetate

Numai această tactică ar fi îndeajuns pentru a ne demonstra că nu se poate lua în serios sloganul anticoncepţioniştilor “mai bine să previi decât să avortezi”. După cum se vede, este vorba de acelaşi lobby, adică cel al planificatorilor populaţiei (de exemplu International Planned Parenthood Federation şi altele). Dacă s-ar fi avut într-adevăr în vedere anticoncepţia preventivă, nu s-ar fi propagat masiv şi în paralel avortul, ajungându-se ca o consecinţă directă a acestei presiuni asupra legiuitorilor la posibilitatea efectuării de avorturi practic fără pedeapsă legală. Dacă se urmărea promovarea prevenirii sarcinii avortul ar fi trebuit să fie combătut pe scară largă

Linia de unire între anticoncepţie şi avort:copilul ca ameninţare

Astăzi o ştim: anticoncepţia şi avortul se află în strânsă legătură. Nu numai în planul mecanismului de acţiune (aşa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. O anticoncepţie eficientă urmăreşte să prevină: Ceea ce trebuie să fie împiedicat este tocmai copilul. Astfel se formează şi se dezvoltă intensiv o concepţie negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului‑duşman. Dar întrucât în toate acestea este implicată sexualitatea, un instinct dominant al umanităţii, era absolut inevitabil ca sexualitatea să ajungă rapid prioritară faţă de copil. Copilul a devenit tot mai mult fenomenul nedorit ce însoţeşte sexul. Şi atunci când în ciuda anticoncepţionalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi garanţie absolută, ultima soluţie fiind numai avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepţiei şi tocmai de aceea este propagat în mod egal . Din cazul Californiei aflăm că 40% din cele 300.000‑500.000 avorturi dintr‑un an sunt legate de rateuri ale contraceptivelor . Deosebit de semnificativă este şi observaţia că tocmai în ţările care au acceptat în stil mare contracepţia, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeaşi perioadă de timp. Iar în ceea ce îi priveşte pe planificatorii populaţiei, în final şi ei îl recomandă ca mijloc curent de “control al naşterilor”. În acest sens descifrează cei mai mulţi medici infama înşelătorie: “mai bine să previi decât să avortezi”.

Chiar Christopher Tietze, unul din leaderii planificatorilor populaţiei, declara deschis în 1983:

“Întrucât avortul şi contracepţia au ca scop comun evitarea naşterilor nedorite sau ratate, în masa populaţiei, între avort şi practica anticoncepţională se instalează un înalt grad de interşanjabilitate acolo unde ambele sunt accesibile şi perechile caută să controleze numărul copiilor şi intervalul dintre naşteri. În astfel de societăţi, femeile care au practicat contracepţia au probabilitatea mai mare de a fi făcut un avort decât cele care nu au practicat‑o. Avortul singur nu este o metodă eficientă a regularizării sarcinii, dar îşi sporeşte semnificativ eficacitatea în urma extinderii uzului contraceptivelor, jucând rolul de mijloc de siguranţă retroactiv.”

Cele mai recente statistici din Anglia dovedesc falsitatea teoriei mereu repetate că folosirea anticoncepţionalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, teorie exprimată direct prin cuvântul de ordine “mai bine să previi decât să avortezi”. Anglia face parte dintre ţările cu cel mai înalt nivel de acceptare a pilulei: acolo 43% (!!) din femei iau pilula; aproape jumătate! Dacă folosirea anticoncepţionalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, atunci cota de avorturi din Anglia ar trebui să coboare în mod corespunzător. Dar nu este aşa. Conform cifrelor oficiale oferite în 1988 de guvernul britanic, cota avorturilor din Anglia a ajuns la un nivel record. Numărul avorturilor a crescut din 1969 în 1988 de la 7% la 20%. Este o creştere de aproape 300%! Între adolescenţi numărul lor a crescut chiar de la 9 la 36%, deci de patru ori.

Manipularea limbajului

Dr. med. B. Nathanson (care a condus un an şi jumătate cea mai mare clinică specializată în avorturi din SUA şi care, a devenit între timp cel mai hotărât adversar al avortului) a creat următoarea expresie: „Manipularea verbală precedă totdeauna manipularea socială; manipularea limbajului ‑ manipulare a societăţii.

Regulile şi normele limbii au modificat în profunzime conştiinţa juridică. În paralel cu dispariţia conştiinţei a ceea ce este drept, dispare întotdeauna şi conştiinţa a ceea ce este nedrept, ca faptă sau neglijenţă criminală. Nu trebuie deci să ne mirăm că a dispărut aproape cu desăvârşire conştiinţa naturii criminale a uciderii copiilor nenăscuţi. S‑a dorit oare aceasta? A fost o politică deliberată? Ce amploare a luat pierderea conştiinţei binelui şi a răului ne pot arăta într‑un mod cutremurător cele relatate de o soră de caritate despre practicile din secţia de ginecologie dintr‑o mare clinică din Hamburg, de la mijlocul anilor ’80. Cităm din Schwäbischer Zeitung — articolul „Biserică şi Viaţă” din 05.12.1990:

„…Altă dată am participat la o întrerupere de sarcină în luna a şasea. Femeii i se aplicase perfuzia pentru stimularea naşterii, adică procesul de expulzare a fătului fusese provocat artificial, pe cale medicamentoasă. Deîndată ce a început travaliul de eliminare am chemat medicul de gardă. Femeia se afla întinsă pe pat. I‑am pus plosca dedesubt şi copilul a căzut în ea. Scâncea… Necrezându‑şi urechilor, femeia a întrebat: «Trăieşte cumva? Strigă?» Medicul a tăiat cordonul ombilical şi a pus capacul pe vas. Am dus oala în spălătorul secţiei, unde, conform regulamentului interior, trebuia lăsată circa două ore, interval după care copilul era sigur mort. De acolo ajungea la lada de gunoi a clinicii…. Din câte ştiu eu, situaţia din secţie nu s‑a schimbat de atunci încoace”.

În cazul de mai sus nu este vorba de un avort în sensul paragrafului 218 din Codul Penal german, ci de omor cu premeditare în sensul paragrafului 211. Dar şi aici se aplică formula lingvistică trecută cu vederea: omorul premeditat al unui copil în vârstă de 6 luni ‑ născut viu ! ‑ este descris drept „întrerupere de sarcină în luna a şasea”…

S-a folosit aceeaşi tactică „manipularea limbajului‑manipularea societăţii” pentru a impune nepedepsirea de facto a pornografiei.

Sloganuri ca „mai bine să previi decât să avortezi” sau „a te păzi este un rău mai mic” ca şi multe altele sunt toate manipulări ale limbii făcute cu scopuri precise.

Medicina fără valori – medicina fără etică

Cu această relativizare a ideilor morale s‑a urmărit în stil mare o etică „eliberată” de valori. Este inadmisibil să‑i impui cuiva propriile tale concepţii valorice, chiar dacă ele sunt juste. Aşa a apărut medicina a‑valorică, medicina fără etică. S‑a ajuns atât de departe, încât un medic, „bun catolic”, referindu‑se chiar la numele unei asociaţii (Federaţia Mondială a Medicilor care Respectă Viaţa Umană) a atras atenţia: „Nu este medic cel ce nu respectă viaţa”, dar acelaşi medic implantează femeilor spirala care provoacă avort motivând că ele doresc aceasta, dar nu reuşesc să o facă singure. Această poziţie trimite la o altă urmare de proporţii a „eticii moderne” ‑ permisivitatea în medicină. Pacientul poate dori orice ‑ medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de consideraţii moral‑valorice. Atitudine care îşi extinde valabilitatea de la abordarea cosmetizată a contracepţiei, la diagnoza prenatală şi avort, până la eutanasie.

Provocarea panicii prin teoria suprapopulării

Un alt factor creator de motivaţii care a ajutat atât emoţional cât şi ideologic la pătrunderea şi instalarea anticoncepţiei moderne a fost ideea stăvilirii „suprapopulării” şi ea tot o minciună crasă. De fapt nu există o suprapopulare. Iniţial, anticoncepţionalele trebuiau să ţină în frâu „suprapopularea” ţărilor din Lumea a Treia. Dar conducătorii acestor ţări au sesizat la timp resorturile jocului, iar femeile de acolo nu au acceptat să se supună acestor agresiuni artificiale. A fost atunci necesară o fulgerătoare comutare a propagandei spre a se dovedi că femeile naţiunilor industrializate acceptau de exemplu pilula şi spirala avorţionistă, ceea ce era adevărat într‑o măsură neaşteptat de mare. Numai că efectul a fost o implozie a numărului populaţiei în aceste ţări industrializate, în timp ce în Lumea a Treia creşterea populaţiei a continuat. Până în prezent, metodele anticoncepţionale moderne nu au reuşit să pătrundă în Lumea a Treia. Ce s-a petrecut la noi a fost sintetizat dr. med. Ellen Grant în cartea sa demnă de toată atenţia „The Bitter Pill” (Amara pilulă): „Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populaţiei”.

Efecte ameninţătoare asupra structurii demografice – exemplul Germaniei

Câteva cifre sunt îndeajuns spre a ne arăta ameninţătoarele urmări pentru structura populaţiei în Germania de Vest. Implementarea şi menţinerea în viabilitate a dinamicii reformei sistemului de pensii introdusă în 1957 sub cancelariatul lui Konrad Adenauer (CDU) depindea direct de un anumit număr minim de copii absolut necesar pentru a menţine sistemul stabil. Dacă notăm acest număr necesar din 1957 cu 100%, în 1983 numărul de copii a scăzut la aprox. 60%. Adică, în 1983 lipseau deja 40% din copiii care ar fi întreţinut stabilitatea sistemului. Depresiunea demografică a început în 1970. Coeficientul net de reproducere,  a scăzut în 1970 exact sub 1, la 0,946 şi de atunci încoace a coborât în continuare. În 1982 era de numai 0,647 pentru teritoriul vest‑german. Coeficientul net de reproducere este cifra care indică dacă populaţia unui stat stagnează, rămâne constantă (= 1.00); dacă ea scade, cifra este subunitară, dacă populaţia creşte, coefic.devine supraunitar.

Realitatea faptului că legislaţia îşi pune amprenta asupra moravurilor a fost negată şi considerată drept o concepţie învechită şi depăşită.  Fundamentele spirituale şi morale ale Germaniei de Vest au fost profund şi puternic zdruncinate. Viaţa economică s‑a destabilizat şi a fost iniţiată atât de controversata Ostpolitik.

Drept urmare, totala interzicere a produselor pornografice a fost ridicată într‑o mare măsură, iar controlul exercitat de stat a fost înlăturat, toate sub motivaţia că morala publică şi privată ar fi, chipurile, o zestre juridică inutilă. SPD(partidul ce guverna atunci) a respins ca fiind o ideologie conservatoare şi a combătut cu hotărâre concepţia că pornografia, „conform normelor superioare”, este desfrâu, încalcă „ordinea sexuală a căsătoriei” şi „legea moravurilor”  şi trebuie să fie reprimată, pentru că în caz contrar regulile de control „ale tuturor formelor de sexualitate care nu servesc perpetuarea speciei” ar exploda.

În anul 1988, Renate Schmidt, vicepreşedinta fracţiunii SPD din Bundestag prezenta strategia din anii ’70 în modul următor: „Reuşita ieşire de sub acest control, cu intenţii emancipatoare, de stânga, avea drept ţel eliberarea vieţii sexuale sub toate aspectele prin desprinderea ei de reprezentările legate de stigmatul desfrâului, păcatului şi murdăriei”!

Sexualitatea trebuia să fie separată de perpetuarea vieţii şi trebuia să fie prezentată ca o necesitate corporală, biologică, oarecare. Cu ce profunde consecinţe! Privind retrospectiv, Renate Schmidt, din SPD, constată în 1988 următoarele: „Eroarea revoluţiei sexuale a fost aceea de a considera sexualitatea eliberată de stigmatul ‚desfrâului’ şi constrângerile procreaţiei… drept o necesitate fiziologică ca oricare alta.„ .

In faţa consecinţelor persistente ‑ creşterea nivelului general al agresivităţii, climatul generalizat de violenţă, inclusiv cel din mediile de informare; o evoluţie care, de altfel, ar fi fost întru totul previzibilă, atunci când se coboară pragul tolerabilităţii şi se distruge sentimentul pudoarei ‑ cercul de lucru al fracţiunii parlamentare SPD pentru egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi‑a pus în 1988 pentru prima dată „problema unei posibile limitări sau chiar eliminări a liberalizării” şi a unei alte atitudini „faţă de sexualitate”. La sfârşitul lucrărilor s‑a ajuns chiar la concluzia că „avem nevoie de o nouă etică” şi, fireşte, acesteia ar trebui „să‑i revină sarcina de a susţine lămurirea situaţiei noastre prezente”.

În februarie 1943, la invitaţia Universităţii Durham, prof. dr. C.S. Lewis a tratat în trei conferinţe problema obiectivităţii principiilor morale primare, prezentând cu o rară ascuţime de spirit ideea că este pusă în joc existenţa sau pieirea omenirii („a fi sau a nu fi”) dacă omul dispreţuieşte legea morală valabilă în mod absolut şi consideră că îşi poate construi o etică nouă, convenabilă lui.

„…Legea naturală sau morala tradiţională …este şansa unică a tuturor judecăţilor de valoare”, spune foarte convingător prof. dr. Lewis. „Dacă ea este refuzată, atunci va fi respinsă orice valoare. Dacă se păstrează vreuna din valori, atunci se menţine şi ea… Dacă obligaţia morală faţă de părinţi este o superstiţie, atunci tot superstiţie este şi obligaţia mea faţă de urmaşi. Dacă dreptatea este o superstiţie, atunci şi datoria morală faţă de patria şi neamul meu tot superstiţie va fi. Aşa cum este o valoare veritabilă cercetarea ştiinţifică, tot aşa este şi fidelitatea conjugală. Rebeliunea noilor ideologii împotriva «Legii naturale» este răzvrătirea crengii împotriva trunchiului; dacă ar izbândi, rebelii ar fi puşi în situaţia de a constata că s‑au distrus pe ei înşişi. [ Lewis, p. 49, 50]

În aceiaşi perioadă de timp, din octombrie 1969 până în septembrie 1982 s‑a desfăşurat şi apriga luptă pentru înlăturarea protecţiei prin Codul Penal a copiilor nenăscuţi, aflaţi în trupul mamei lor (§ 218 Cod Penal): Libertatea de a ucide era fundamentată pe un pretins drept la libera dispunere de sine însăşi a femeii.

Câteva cifre revelatoare: Conform statisticilor oficiale ale Ministerului Federal pentru Tineret, Familie, Femei şi Sănătate, numărul de copii sub 15 ani din RFG a variat astfel:

  • 1970: 14,3 milioane
  • 1983: numai 9,7 milioane, deci cu 33% mai puţin decât în 1970!
  • Pentru 1995 se estimează un număr de numai 7,5 milioane de copii, deci deja 48% mai puţini decât în 1970, adică din 1970 până în 1995 numărul de copii ar trebui să scadă de două ori!

Un ultim exemplu pentru această evoluţie primejdioasă, în care numărul de copii scade mereu, iar numărul persoanelor în vârstă creşte mereu.

Pentru fiecare 100 de locuitori:

  • în 1910: 5 vârstnici (oameni peste 65 ani), 34 copii (până la 14 ani), raport 1 : 6,8
  • în 1988: 15 vârstnici, 16 copii, raport  1 : 1
  • în 2040: 29 vârstnici, 12 copii, raport inversat: 2,4 : 1

Unul din semnalele de început ale acestei evoluţii nesănătoase a fost pedagogia emancipatoare de stânga a Şcolii de la Frankfurt prin „teoria criticistă” (numită până în 1933 teoria marxistă !!) care promova următoarele idei:

  • înlăturarea şi distrugerea educaţiei impregnate de creştinism;
  • coborârea pragului pudorii, eliberarea (prin jurisprudenţă) a instinctului sexual, disocierea lui de procreare şi de „căsătorie ca ordine sexuală”, cu o concomitentă anihilare a sentimentului ruşinii;
  • distrugerea legăturilor cu familia, părinţii, cultura creştină, cu religia, cu Biserica, cu neamul şi cu statul; o răsturnare a extremei false: „Tu nu eşti nimic. Poporul tău este totul !” în cealaltă falsă extremă: „Tu eşti totul, poporul tău nu înseamnă nimic !”;
  • recomandarea şi sprijinirea uciderii copiilor nenăscuţi în trupul mamei lor;
  • contestarea şi combaterea unei ordini specifice şi apriorice pentru om, înscrisă în articolul 2 al Constituţiei RFG cu termenul juridic de „Lege a moravurilor”,

… şi în acest fel dirijarea spre inuman şi chiar bestial.

Observăm o orientare pe care o semnalase Ferdinand Oertel încă din 1979: „În condiţiile societăţii preindustriale a-ţi creşte proprii copii era ceva legitim, legitimat de sistem. În prezent, dimpotrivă, este «la modă» şi marchează direcţia socială cel care nu are copii şi îşi foloseşte întregul venit pentru plăceri proprii cât mai mari.

Cercetările francezului Pierre Chaunu [12, p. 202-203] au arătat că în anii 1978-79 Münchenul a atins coeficientul net de reproducere 0,35: „Dacă fertilitatea actuală se va menţine la acelaşi nivel scăzut, din anul 2010 populaţia Münchenului va avea următoarea structură:

  • sub 20 de ani – 6,0%
  • peste 65 de ani – 70,0% fiecărei naşteri îi corespund 19 decese.

Chiar aşa! Intrăm în domeniul absolutei absurdităţi. Dar nu calculele sunt absurde! Situaţia în care alunecăm fără să ne dăm seama este absurdă. Dacă nu se întâmplă ceva, rapid şi masiv, dacă ne lăsăm mânaţi în continuare ca până acum, dacă femeile germane din Bavaria şi RFG vor ajunge la aceiaşi fertilitate medie ca acelea din München între 1975 şi 1979, atunci vom avea în faţă următoarea imagine:

                   1978                2278
Bavaria        10.819.000 loc.       1136 loc.
RFG            61.300.000 loc.       6400 loc.

Ce trebuie sa facă o femeie când este însărcinată?

Un copil va fi sau nu credincios în funcţie de credinţa părinţilor săi. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect şi tatălui copilului. Viaţa duhovnicească a unui om începe din momentul zămislirii şi se derulează pe tot timpul şederii sale în pântecele mamei. Acest mare adevăr îl simţeam, dar nu puteam să îl explic. Mi-a fost dat să-l aflu la aceeaşi intensitate şi la acelaşi ison duhovnicesc la cei doi mari părinţi sfinţi înaintea lui Dumnezeu – Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos şi la Părintele Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop. De asemenea Părintele Teofil de la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, îl cita tot pe Părintele Arsenie Boca care spunea la nişte fraţi că “voi sunteţi sinteza harababurii din casa părinţilor voştri”.

Într-adevăr, un copil este o sinteză a celor doi părinţi în adevăratul sens al cuvântului. Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam. Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după mamă sau cu cel după tată. Copilul moşteneşte deopotrivă şi patimile care îi luptă pe părinţii săi. Este o mare taină genetica umană şi din păcate, de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă.

Sfânta Biserică ne pune la îndemână un arsenal de antidoturi cu potenţial de curăţire şi chiar vindecare într-o anumită măsură a arborelui genealogic. Spovedania, credinţa puternică, faptele bune, postul, rugăciunea şi milostenia sunt unele din medicamentele recomandate de biserică în “terapia” arborelui genealogic. Cât de mare însemnătate are starea mamei asupra copilului pe care îl are în pântece! Tot ceea ce are mama în mintea ei, în inima ei, în comportamentul ei atunci când este însărcinată se transmite copilului pe care îl poartă. Orice bucurie, orice stres pe care îl are femeia se transmite copilului. Copilul face parte din fiinţa ei în acel moment şi este o copie a tot ceea ce este ea în acea perioadă de nouă luni de zile.

Dacă mama este echilibrată şi înfrânată în pornirile sale, copilul moşteneşte şi se va naşte cu acel echilibru, dar dacă nu este echilibrată ci dimpotrivă foarte dezordonată şi indiferentă, de asemenea, copilul se va naşte cu acea stare de dezechilibru, de dezordine şi îi va fi foarte greu să se redreseze pe parcursul vieţii. Observăm că unii oameni se nasc foarte întunecaţi şi nu numai că nu cunosc lumina credinţei, dar nici nu vor să o cunoască opunându-se cu îndârjire. Mulţi dintre ei sunt irecuperabili în viaţă şi aşa se sfârşesc. Este foarte important ca femeia, când este gravidă, să se roage, să încerce pe cât îi este cu putinţă să fie bună, să fie iertătoare, să nu urască, să nu invidieze, cu alte cuvinte să trăiască în acea lumină a harului Duhului Sfânt şi acele stări se vor transmite copilului. El se va naşte cu aceste înclinaţii: să se roage, să fie bun, să fie iertător, să nu invidieze şi poate toată viaţa va fi aşa, dacă şi el va concretiza şi va fructifica acele înclinaţii pozitive genetice.

Deci un copil începe să se educe de către mamă încă din pântece!

Bărbatul are şi el marea obligaţie ca atunci când soţia este însărcinată să o ajute cât mai mult şi să-i creeze un cadru ambient în care să domnească pacea liniştea şi dragostea. Bărbatul trebuie să se ferească a o supăra pe soţia sa. Să nu o certe, să nu o tulbure cu starea lui negativă pentru că femeia dacă primeşte acea stare de tulburare o s-o transmită automat şi copilului care va deveni neliniştit. (Arhim. Iochim Pârvulescu – “Sfătuiri duhovniceşti”)

Părintele Paisie Aghioritul ne spune: Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult… pentru că se pricinuieşte pagubă duhovnicească. Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel încă din pântece dobândeşte patimă.

Există prunci care sug şi care se aprind trupeşte, în timp ce există tineri de 18-20 de ani care au o nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părinţii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor. (Atanasie Rakovalis – “Părintele Paisie mi-a spus…”)

Referindu-se la motivele predispoziţiei precoce a tinerilor spre sexualitate, părintele Arsenie Boca spune:”Totuşi nu mă pot abţine de a nu pomeni unul (din motive-n.n.) care produce extrem de multe şi grele dificultăţi în educarea copiilor. Şi anume, când soţul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea sau se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili. Explicaţia biologică: au crescut în mediul uterin hrăniţi cu sânge prea îmbibat cu testosteron, hormon sexual masculin. (Păr. Arsenie Boca – ”Tinerii, familia şi copii născuţi în lanţuri”)

Sfinţii părinţi, văzând marea responsabilitate şi greutate ce poartă femeia când este însărcinată, au dezlegat ca să se poată împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau de păcatul pe care l-ar fi făcut ea. Deci, femeia când este gravidă, să se împărtăşească în fiecare lună după ce a ţinut măcar două-trei zile de post şi s-a spovedit. Acea Împărtăşanie, ea nu o ia pentru vrednicia ei, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important să se împărtăşească pentru că îl ajută foarte mult pe copil, îl întăreşte, îi dă sănătate, îl fereşte de boli. (Arhim.Iochim Pârvulescu -” Sfătuiri duhovniceşti”)

Avortul – aspecte medicale şi religioase

Autor: Dr. Christa Todea-Gross

Ce este avortul stim cu totii: intreruperea voita, la cerere, a unei sarcini nedorite.

Aici nu ne vom referi la avorturile spontane, produse fara voia mamei, din motive medicale, ci doar la cele efectuate in deplina cunostinta de cauza.

Stradania noastra este motivata de dorinta de a va impartasi din experienta acumulata in cadrul spitalelor de ginecologie, si de a va ajuta sa evitati o suferinta care poate lasa cicatrici adanci atat in sufletele cat si in trupurile voastre tinere.

Zilnic se efectueaza avorturi in spitalele de ginecologie dar si in cabinetele particulare si ne este dat sa vedem destul de des cazuri in care fete tinere, datorita unei hotarari luate in mod pripit, ajung in imposibilitatea de a mai deveni vreodata mame. Astfel ele risca sa-si pericliteze viitorul, o familie, o casnicie fericita.

Aspectul medical

Din punct de vedere medical avortul este o interventie chirurgicala, deci o operatie, dar nu este una obisnuita, pe “camp deschis” ci este o operatie oarba, bazata pe o tehnica speciala. Tocmai din acest motiv, anume ca medicul nu vede si nu poate urmari cu ochii ceea ce efectueaza cu mana, se pot intampla incidente, adica exista pericolul perforarii uterului cu aparatura folosita, sau pot ramane resturi, atat placentare cat si ale fatului, in uter, care provoaca nu rareori infectii uterine si duc apoi la cicatrici si sterilitate (adica imposibilitatea de a mai mentine o viitoare sarcina). Dar cel mai mare pericol este ruptura uterina, urmata de o hemoragie masiva, care duce deseori la soc hemoragic si uneori chiar la moartea mamei.

Din experienta indelungata a medicilor dar si a preotilor precum si din relatarile facute de mame care au avortat, putem infatisa aici multele consecinte nefaste asupra psihicului. Sindromul post avort cuprinde toate aceste simptome care apar dupa avort, iar aici vom enumera cateva:

  • tulburari de somn;
  • tulburari in alimentatie;
  • tulburari afective;
  • depresie;
  • ganduri de sinucidere izvorate din tristete, lipsa de speranta, inutilitate;
  • destramarea relatiilor interpersonale;
  • sindromul “aniversarii”;
  • psihoze de scurta durata;
  • sentimentul de vinovatie;
  • sentimentul de neliniste, se retrage frecvent in consumul de alcool sau/si droguri;
  • retrairea avortului etc.

Doctorul Antun Lisec din Croatia relateaza despre consecintele avorturilor asupra mamei, familiei, societatii si a personalului medical. Iata asadar descrierea concisa pe care o face doctorul Lisec, aratandu-ne care sunt urmarile intreruperii vietii unui copil nenascut:

1. Pierderea copilului
Fiecare copil este mai pretios decat orice bogatie materiala din lumea aceasta.
2. Urmarile fizice asupra mamei (dintre care unele pot provoca moartea):
• leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale ale mamei, inflamatia uterului, a trompelor, a pelvisului si a intregii cavitati abdominale, starea septica (“otravirea sangelui”), tromboembolie (cheaguri de sange care blocheaza vasele sanguine);
• obturarea trompelor uterine, sterilitate, hemoragii uterine neregulate, endometrioza, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici si ingustarea colului uterin, cresterea frecventei avorturilor “spontane”, predispozitie la nasteri premature, prelungirea nasterii, dereglari in perioada a treia a nasterii, atonia uterului, izoimunizare, insuficienta placentei.
3. Urmarile psihice
Depresii, sentiment de vinovatie, tristete, insomnii si visuri grele, atacuri de anxietate, frustratie, pierderea respectului fata de sine, distrugerea psihicului propriu, aparitia racelii emotionale si a pesimismului, pierderea motivatiei, dereglari sexuale. Pot apare si dereglari comunicationale cu alti oameni precum si cu partenerul de casatorie si cu copiii deja nascuti. Cateodata apar si reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoza afectiva, depresie, pierderea memoriei, dificultati de concentrare, pierderea interesului pentru activitatile desfasurate, predispozitie pentru bolile de dependenta, schimbari dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plans. Daca si tatal a participat la omorarea copilului, aceste urmari apar si la el.
4. Urmari asupra familiei
Datorita urmarilor fizice sau psihice care apar la parinti, apar evident dereglari ale relatiilor dintre membrii familiei. Pierderea motivatiei, “raceala” emotionala, dezamagirile si alte stari nevrotice sau psihotice cauzate de omor, simt si copiii nascuti.
5. Urmari asupra societatii
Societatea ar fi mult mai fericita daca membrii ei nu ar fi raniti de traumatismul uciderii copiilor nenascuti. Orice boala fizica sau psihica a indivizilor se reflecta asupra intregii societati. In afara de aceasta, uciderea copiilor nenascuti a dus la o scadere dramatica a natalitatii. Care poate fi viitorul pentru cei care renunta la copii?
6. Urmarile intreruperii vietii copilului nenascut asupra celor care au participat la indeplinirea acestui act
Persoanele care au facut aceasta crima, cum ar fi unii doctori, surori medicale sau farmacisti, sunt afectati de tulburarile psihice deja enumerate. Toate acestea se rasfrang negativ si asupra familiilor lor, dupa cum recunosc ei insisi.
7. Intreruperea vietii unui copil nenascut vine in contradictie cu normele etice
Porunca lui Dumnezeu este: “Sa nu ucizi!”. Aceasta porunca este intiparita in insasi constiinta omului. Fiecare medic, inainte de a primi in mana diploma, a depus un juramant public. Formularea de la Geneva a juramantului lui Hipocrate contine urmatoarea expresie: “Voi respecta in mod absolut viata umana inca din momentul conceptiei sale. declar aceasta liber si in deplina cunostinta de cauza, facand apel la onoarea mea!”

O alta fata mai putin cunoscuta a avortului este o noua metoda folosita de catre medicii ginecologi numita fertilizare in vitro (desi pare paradoxal aceasta metoda implica pe langa fertilizare si avortul). Aceasta metoda a avut primul ei “succes” in anul 1978 la nasterea primului copil “nascut in eprubeta”. Ce se intampla de fapt? Ovulele recoltate de la o mama sterila sunt introduse intr-un mediu chimic fertil (cu plasma din cordonul ombilical). Fertilizarea lor se face cu spermatozoizi recoltati de la sot sau de la un donator sau cu sperma congelata. Embrionii rezultati se aspira cu un tub si sunt transferati in cavitatea uterina a mamei purtatoare. O statistica realizata intr-o astfel de clinica, arata ca din 118 sarcini chimic detectabile, doar 22,5% din sarcini au fost purtate pana la termen. La mai mult de jumatate din paciente apar in primele 3 luni sangerari care de fapt sunt embrionii eliminati, deci avorturi. Proportia de sarcini multiple creste odata cu numarul embrionilor transferati, fiind in medie de 12%. Sarcinile extrauterine sunt in medie de 11%. S-a constatat, de asemenea, o frecventa crescuta a hipertensiunii arteriale asociata acestor sarcini. Aceasta metoda poate genera si boli grave la mame acceptoare (recent au fost comunicate 3 cazuri de SIDA in Australia).

In concluzie, fertilizarea in vitro nu poate fi moral acceptata daca ea creeaza “extra-embrioni” care sunt distrusi sau folositi pentru experimente medicale ori exploatati comercial. Aceasta se datoreaza faptului ca viata umana exista din momentul conceptiei. Intrucat orice embrion poseda toate calitatile necesare pentru a deveni o fiinta umana adulta, nu exista nici un moment dupa zamislire in care embrionul poate fi considerat subiect pentru experimente sau alte proceduri care nu sunt permise in cazul unui copil nascut (Dr. John Breck, Darul sacru al vietii, p. 223).

Aspectul religios

Din punct de vedere religios sindromul post avort reprezinta acea mustrare a constiintei, datorita pacatului savarsit. Vindecarea ranilor produse de acest mare pacat necesita pocainta, nerepetarea greselii, iar apoi iertare prin Sfanta Taina a Spovedaniei si Impartasaniei.

Avortul nu este altceva decat o crima, adica uciderea unui suflet nevinovat care nu se poate apara singur si care, din pacate, nu este aparat nici de legile statului.

Ganditi-va ca noi toti am avut acest drept de a ne naste, mamele noastre ni l-au dat. La randul nostru si noi suntem obligati sa dam acest drept copiilor nostri si pentru nici un motiv din aceasta lume nu suntem indreptatiti sa ucidem un copil pe care l-am conceput.

Veti spune poate ca acest copil nu este inca format. Sa stiti ca nu este adevarat, deoarece din momentul fecundarii, adica a unirii ovulului cu spermatozoidul, zigotul, adica embrionul este deja format si insufletit. Desigur, dupa cum afirma Biserica, aceasta insufletire este o taina pe care numai Dumnezeu o stie, dar argumentele le gasim si ni le arata Biserica in Vechiul si Noul Testament din Sfanta Scriptura, dar le gasim si in scrierile Sfintilor Parinti. Iata cateva dintre ele: in primul rand este porunca data de Dumnezeu tuturor crestinilor: “Sa nu ucizi!” Nu ni se da nici un motiv sa credem ca pot exista circumstante atenuante. Biserica spune clar ca avortul este o crima, deci un pacat de moarte: “Avem om din clipa zamislirii! Si prin urmare avem ucidere de om oricand s-ar face avortul” (Fericitul Epifanie Teodoropulos, Familiei ortodoxe – cu smerita dragoste).

Canonul 2 al Sfantului Vasile cel Mare, validat de Sinodul VI ecumenic si in care se exprima oficial si autentic gandirea Bisericii, spune: “Cine isi strica fatul prin mestesugire sufera pedeapsa uciderii”, la fel si canonul 8 al Marelui Vasile si 91 al Sinodului V ecumenic privesc avortul ca pe un caz de fapta voita si intentionata si de aceea fixeaza ca pedeapsa pentru faptasi si complici, pedeapsa cuvenita uciderii (idem).

Regretatul Parinte Ilie Cleopa, fost vietuitor in Manastirea Sihastria, ne spune:

“Toate pacatele sunt pacate, dar pruncuciderea (avortul) este mai mare decat toate. O femeie care a facut un singur avort, este oprita de la Sfanta Impartasanie 20 de ani. Este ucidere de om. Sa nu-mi spui mie, cum venise o femeie: “Da, parinte, dar era numai de o luna”. O luna? Auzi ce spun Sfintii Parinti? “Precum cand tuna si fulgera odata ai vazut lumina fulgerului, odata auzi tunetul asa este si zamislirea pruncului”.

Dumnezeu Atotcreatorul creeaza, cum zice proorocul: “Eu creez duhul omului in pantecele maicii lui”. Si de aceea e o urgie mare pe poporul nostru roman si pe alte popoare; in Franta, in Germania, in Anglia si in America mai tare se practica avorturile, mai mare urgie, si de aceea focul acesta cand incepe va arde fara crutare toate popoarele lumii” (Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol. 11, 2001, p. 66).

Daca Dumnezeu vrea atunci sa zamisleasca un copil, in aceeasi clipa se zamisleste si trupul si sufletul. In aceeasi clipa. Si daca dupa impreunare ai incercat sa impiedici nasterea si sa faci vreun avort, si dupa un ceas dupa ce te-ai impreunat, ucigas de om esti.

Ori ucizi omul de 30 de ani, ori il ucizi la un ceas dupa ce s-a zamislit, tot ucidere este, pentru ca stai impotriva lui Dumnezeu, a Creatorului, care a scris la inceput, ati vazut ce spune Scriptura: Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti.

In cartea “Darul sacru al vietii”, scrisa de preotul ortodox doctor Pr. John Breck se pot gasi multe argumente impotriva avortului.

Este cunoscut ca Biserica Ortodoxa sarbatoreste zamislirea unor Sfinti: Sfantul Ioan Botezatorul (25 septembrie), a Maicii Domnului (9 decembrie) si a Insusi Mantuitorului (25 martie).

Ce spune Biserica Catolica in legatura cu avortul? Opiniile legate de avort ale doctorului Antun Lisec din Croatia, care este atat de cunoscut in tara noastra datorita cursurilor pe care le-a tinut la U.B.B. Cluj-Napoca, exprima atitudinea ferma a Bisericii Catolice impotriva avortului, a contraceptiei, a sterilizarii, inclusiv impotriva fertilizarii in vitro. Asadar si Biserica Catolica condamna cu vehementa avortul, chiar daca acesta se face inca din momentul zamislirii.

Iata cateva argumente care arata adevarata fata a avortului, care nu mai trebuie considerat o “rezolvare comoda” a unei sarcini nedorite.

Trebuie sa aveti taria sa spuneti un nu hotarat oricarei persoane care incearca sa va convinga ca avortul este un lucru banal, o simpla operatia care trece si nu lasa nici o amprenta in constiinta voastra!

Pilulele anticoncepţionale pot provoca avort timpuriu

Pilulele anticoncepţionale sunt cunoscute ca o combinatie de hormoni artificiali care au rolul de a impiedica ovulatia (eliberarea ovulului). Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul ca, de multe ori ovulatia se produce in ciuda pilulelor de orice fel.

Prin hormonii artificiali, pilula Anti-Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie impiedicand sarcina, fie provocand avort timpuriu:

  • asupra ovarelor, impiedicand eliberarea ovulelor (inhibitor al ovulatiei);
  • asupra consistentei mucozitatii cervixului in colul uterin, ingrosand mucusul si astfel ingreuind sau chiar impiedicand inaintarea spermatozoizilor spre uter si trompele uterine;
  • asupra tesutului mucoasei uterine, care se subtiaza, avand loc atrofierea glandelor, reducandu-se astfel resursele de hrana (glycogen) pentru copil – inhibarea implantarii, deci efect de avort timpuriu. Astfel, fetita sau baietelul conceput moare de foame, in timp ce mama sa poate ca rade, mananca, se plimba, sau participa la Sfanta Liturghie.
  • asupra trompelor uterine, in sensul ca ovulul fecundat este transportat atat de lent, incat nu mai ajunge la timp la implantarea salvatoare si piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).

Avand in vedere faptul ca fecundarea are loc aproximativ cu doua saptamani inaintea menstruatiei asteptate si ca pilulele omoara copilul chiar in aceste doua saptamani, menstruatia totusi va avea loc si femeia nici nu va sti ca a fost insarcinata.